Conserve de timp - Nichita Stănescu

Și totuși, câte mișcări dulci,
ale morților pe sub pământ;
deasupra aerului.
În fiecare orbită iluzia unui răsărit de soare
Câte doi, câte patru
ca un banc de pești invizibili
Călcăm de-a dreptul
pe trupuri de ființe moarte
Alergăm în interiorul unui sarcofag
Inima din ce în ce mai vie, bătând într-un timp
din ce în ce mai mort.
Și totuși, ce dulce mișcare,
ce dulce ocupare a spațiilor

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.