Codri, codri, frate codri - Grigore Alexandrescu

Codri, codri, frate codri,
Nu mă dă, codri, legat,
Că nimic nu ți-am stricat,
Numai o cracă-am tăiat
Și de arme-am atârnat,
Că le băteau ploile,
Rugineau oțelele
în care-mi stau zilele.
Cât codrul frunză mi-și ține,
Toți voinicii trăiesc bine;
Dacă codrul frunză-și lasă,
Toți voinicii pleacă-acasă
La copii și la nevastă.
Cât mi-e codrul de frumos,
Iarna putrezește jos
Și voinicii stau culcați
Ca stejarii răsturnați.
Codri, codri, loc iubit,
Nu te-oi mai vedea-nverzit,
Să zic c-am întinerit?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.