Pe Coasta de Azur se îmbarcă stoluri
De păsări de opal, cu aripi sidefate;
În dansul lor de lapte eu spuma mi-o întind,
Ca-un fluviu sălbatic cu buzele căprioare.
Limba peștelui umedă, moale, avidă
Lunecă pe valuri ca pieile roșii în noaptea pădurii,
Mistuind flota de gheață prinsă-n ace bleu.
Penele de albatroși învelesc în amiezi sânii apei.
Ochii tăi ca două faruri mă străpung înțepători,
Precum boldul de albină într-un magnezit,
Brune stele de lumină port pe tâmple îmi așază,
Și mă-nveselesc cu luna la o cină cu trifoi.
Noi, doi pirați pe-o mare verde, ca-o plută pe-un vânt,
Ne-mbătăm cu vin din alge tot sorbind dintr-un coral;
Fluierul înserării noastre ne încântă stacojiu,
Pielea-ți albă ca omătul, neagră e sub mâna mea.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Detalii poezie:
Distribuie pe: