Ridică-te la viață alături de mine, frate.
Întinde-mi mâna din adâncurile
semănate cu durerile tale.
Nu te vei mai întoarce din aceste fortărețe de piatră.
Nu vei mai ieși din timpul subteran.
Vocea ta răgușită nu se va mai întoarce,
nici ochii străpunși nu se vor mai ridica din orbite.
Privește-mă din adâncul pământului,
plugarule, țesătorule, păstorule tăcut,
îngrijitorule de guanaco totemice,
zidarule cocoțat pe schelele tale primejdioase,
omule de gheață al lacrimilor andine,
giuvaergiule cu degete zdrobite,
agricultorule neliniștit printre vlăstare,
olarule istovit printre argilele tale —
adu în cupa acestei noi vieți
vechile tale dureri îngropate.
Arată-mi sângele și brazda ta;
spune-mi: aici am fost biciuit
pentru că o piatră prețioasă era mată sau pentru că pământul
n-a dat la timp zeciuiala de porumb ori de piatră.
Arată-mi stânca de care te-ai împiedicat,
lemnul cu care ți-au răstignit trupul.
Lovește vechile cremene
ca să aprinzi lămpi străvechi, să luminezi bicele
lipite de rănile tale de-a lungul veacurilor
și să luminezi topoarele sclipind de sângele tău.
Vin să vorbesc în numele gurilor voastre moarte.
Peste tot pe pământ
să se adune buzele moarte,
din adâncuri să depene spre mine această noapte lungă
ca și cum aș sta aici la ancoră, alături de voi.
Și spuneți-mi totul, povestiți zale cu zală,
și verigă cu verigă, și pas cu pas;
ascuțiți cuțitele pe care le-ați ținut ascunse,
înfingeți-le în pieptul meu, în mâinile mele,
ca un torent de sclipiri solare,
ca un Amazon de jaguari îngropați,
și lăsați-mă să strig: ore, zile și ani,
epoci oarbe, secole stelare.
Și dați-mi tăcere, dați-mi apă, speranță.
Dați-mi lupta, fierul, vulcanii.
Lăsați trupurile să se lipească precum magneții de trupul meu.
Veniți iute în vinele mele și în gura mea.
Vorbiți prin graiul meu și prin sângele meu.
Distribuie: