Prezintă situaţia sa nefericită, de care o acuză pe Laura; doreşte ca ea să fie miloasă, dar e cuprins de disperare.
Orice-animal trăind pe-această glie,
din cele care nu se tem de soare,
este zelos atât cât ţine ziua;
dar când se-aprind pe boltă mii de stele
se-ntoarce acasă ori în cuib, în codru,
şi se-odihneşte până dimineaţa.
Iar eu, de când se-arată dimineaţa
şi umbra o ridică de pe glie
trezind din somn orice-animal din codru,
neîncetat suspin sub blândul soare;
însă când văd sclipind pe boltă stele
încep să plâng, căci îmi lipseşte ziua.
Când vine seara şi alungă ziua,
iar bezna dă la alţii dimineaţa,
privesc îngândurat spre-acele stele
ce m-au făcut din lutul luat din glie;
şi blestem ora când venii sub soare
ca un biet om ce se hrăneşte-n codru.
Nu cred că a trecut vreodat' prin codru
aşa o fiară noaptea, şi nici ziua,
ca cea pe care-o plâng, că-i nor sau soare;
şi nu-s trudit să dorm şi dimineaţa:
dar chiar de sunt trup muritor din glie,
dorinţa mea a coborât din stele.
Până să urc la voi, lucioase stele,
sau să cobor în iubitorul codru,
lăsând în urmă trupul luat din glie,
s-o văd miloasă poate vine ziua,
să recâştig ani mulţi, şi dimineaţa
să fiu bogat, pân' la apus de soare.
Aş vrea să fiu cu ea când nu e soare
şi când se văd pe boltă numai stele,
o noapte când nu vine dimineaţa;
şi să n-o văd schimbată-n verde codru
s-o pierd din braţe, cum a fost în ziua
când cu Apollo s-a întâlnit pe glie.
Dar eu voi sta sub glie-n veşted codru,
iar ziua va fi plină de mici stele
de dimineaţă, când nu-i încă soare.
Distribuie: