zeiţă neagră juisează şobolanii tăi de sevă •
caverna de silabe ne priveşte – solitară – goală •
plîngi întuneric – plîngi sângele scrierii tale •
plîng inversate szenta pe holofernes –
iudita pe olandezul zburător •
prea multe lacrimi –
prea multe cuvinte suspendate-n întuneric •
totul nu e decît ecoul beznei – nimic alt decît ecoul beznei •
buzele mele plîng –
lacrimile curg pe obrajii înstrăinaţi ai zidurilor •
prea multă aşteptare şi-o lacrimă uriaşă care se coace •
tot acest roşu ce se vomită-n fîşii obscure –
lacrimi în zdrenţe obscure – silabe de sânge –
o uriaşă lumină – o uriaşă lacrimă prea întunecată –
ca un cap mut – vorbitor •
culeg din întunericul gros frisoane de febră –
fîşii de de anxietate – zdrenţe de silabe –
toate întrebările tremură –
toate zidurile tremură –
întunericul însuşi se caută •
o cameră-i inima –
o cameră mintea – camera fantasmelor •
tenebrele sîngerează –
originea sîngerează –
deasupra lor se înalţă – plutesc – tezaure – paradisurile •
prea multă depărtare în această suferinţă tăcută –
aripi ciudate născute din umbrele paşilor •
persefona – hades – străinul plutind •
de unde însă tot acest alb –
tot acest alb lichid şi letal –
15
de unde vine oare moartea albă –
lacrima albă – teribila tenebră albă •
palori – inerţii – lumi lichefiate –
drumuri unde morţii au murit •
prea multe priviri moarte –
prea multe ţipete în străine sicrie –
străine – înlăcrimate sicrie –
sicrie de silabe –
silabe pe care doar nimeni le poate citi •
şi tu fecioară albă –
lacrimă albă înveşmîntată numai în amintiri şi-n lacrime albe
– în anotimpurile amintirilor şi-n noaptea hivernală a
lacrimilor –
wotan – brunhilde – şi un sărut adormit în presimţire •
şi toate aceste mistere –
şi tot acest străin argint adormit –
toate aceste mistere de argint narcotic – de argint hipnotic •
inima infernului ca o gură vrea să sărute –
da, braţele acestei guri vor să îmbrăţişeze –
însă reîntoarcerea inspiră groază frivolităţii –
frivolitatea e numai repulsie –
şi suflul reîntoarcerii îi rămîne străin •
frivolitatea preferă însă să-şi veştejească disperarea –
în faţa porţilor închise –
a zîmbetelor pe vecie închise •
frivolitatea e numai pariu şi nitescenţă alienată –
stingher, ridicol pariu •
aceste lacuri albe parcă mă privesc –
aceste luni lichefiate mă privesc – mă privesc •
moartea lor albă se apropie de mine iar eu le zîmbesc –
căci eu sînt neantul •
16
lumina lor albă se închide căci ele sînt porţile –
fluviul lor încetează să curgă –
căci uitarea lui a devenit inutilă •
reamintirea a devenit inutilă iar mirajele –
norii singurătăţii evaporate – pline de mituri –
se risipesc •
flori de beznă – lacrimi de beznă –
e tot ce mai rămîne cînd totul se închide –
cînd timpul se închide –
cînd timpul în fine se închide •
oblică-i femeia –
un zîmbet tăios şi rece îi traversează plînsul •
luna picură paloare pe stingere –
nostalgie pe epopeea nitescentă a stingerii •
şi totuşi, îngerii au mult mai multe aripi –
cînd se transformă în cărţi •
ei, nervii nopţii •
şi antenele – antenele – antenele –
cu care captez tot ce-am pierdut cândva –
cu care mă captez aşa cum m-am pierdut –
aşa cum amintirea mea încă mă ţipă –
aşa cum melancolia mea adâncă încă mă întreabă –
cînd beau neantul din cupă –
cînd mestec fără sfîrşit pocalul de nemurire •
Distribuie: