Mă plimbam obosit pe o stradă aglomerată
Şi în jur treceau oameni îmbrăcaţi în tot felul :
Slujbaşi simpli la bancă, cucoane cu căţelul,
Personalităţi fără har, cu palton şi cravată.
Dar din când în când unul se-nvârtea ca prisnelul
Şi se ridica sus, sus de tot, deodată:
Roşu, galben citron, o băşică umflată
Apărându-se demn de soare cu cortelul.
Tot mai singur rămas, plecam capul cu jenă
Când, dintr-un chioşc de suliţi ieşi o cântăreaţă,
Ce-ncepu să răcnească din fălci o cantilenă.
Atunci (desgustător) mă recuprinse frica,
Fiindcă inşii baloane, plesnind în suprafaţă,
Se prăvăleau şi-n praf nu rămânea nimica.
Gaurile negre sunt invizibile. In ele nu exista timp sau spatiu si se crede ca ar fi poarta spre alte universuri; daca ai intra intr-o gaura neagra, ai simti ca esti turtit din parti si tras de cap si de picioare. Dar nimic nu supravietuieste acolo, ci este sfaramat in mici particule atomice.
Citate şi Maxime:
A vorbi. A comite o indiscreţie fără ispită, dintr-un imbold fără scop. Ambrose Bierce
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Detalii poezie:
Distribuie pe: