Cântecul lui Noe junior - Vasile Alecsandri

Frunză verde de scumpie!
M-am născut sub crengi de nuc,
Între doi butuci de vie
Și-n cântarea unui cuc.
Mâna ce-mi căzu pe gură
Cînd în lume m-am trezit
Fost-au dulcea picătură
Din un strugur aurit.

Frunză verde de cicoare!
Cât am fost pintre copii,
Mă-ngânai voios la soare
Cu voioase ciocirlii.
După ce-am mai prins la zile,
Începui de-a alerga
După sprintene copile
Și cu ele-a mă-ngâna.

Frunză verde de sulcină!
Multe-am prins din ele-n zbor,
Dar n-a fost din a mea vină,
Ci mai mult din vina lor.
Căci guriță lor nu tace,
Ș-ochii lor cei plini de foc
Zic : "Șezi bine, nu-mi da pace,
Fugi încolo, stai pe loc!"

Frunză verde de fetică!
Nalt crescut-am cât un plop,
Fără grijă, fără frică
De cutremur și potop.
Eu nu știu de sunt pe lume
Alte lacrimi care curg
Decât cele ce fac spume
Și din struguri dulci se scurg.

Frunză verde de scumpie!
Deie Domnul ca să mor
Între doi butuci de vie
Sun un soare zâmbitor.
Trei mierluște-n patrafire
Să citească-al meu prohod
Și să-mi deie-mpărtășire
Din al viei dulce rod.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri