Cântecul călătorului în toamna - Lucian Blaga

Piere zvon subt zariște,
talangă în rariște.

Vine toamna oilor
prin pânzele ploilor.

Glas dau ceții, patimii
cu frunza lor paltinii.

Jalea rătăcirilor,
mohorul mâhnirilor,

ale cui sunt, ale cui?
Parc-ar fi a nimănui.

Mi-au secat pleoapele
și-n inimă apele.

Doar când urc poienele
mi se-ncarcă genele

subt amiaza fierului
de picurii cerului.

Plâng spre zarea dorului
cu lacrima norului.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.