Spațiu și Timp! Acum se-adeveresc bănuielile mele,
Tot ce bănuiam pe când leneveam pe iarbă și tot
Ce bănuiam singur în pat dormind,
Și iarăși pe când mă plimbam pe plajă sub lumina stelelor pălind în zori.
Balastul și legăturile-mi toate mă părăsesc,
coastele mi se reazimă de golfuri,
Pat coastele sierrei, cu podul palmelor mele
acopăr continente,
Pornit-am la drum cu viziunea mea.
……………………………………………………………………
Eu înțeleg inima largă a eroilor,
Curajul vremurilor de azi și acela al tuturor
timpurilor,
Curajul căpitanului de goeletă care zărind vaporul
ticsit de călători, cu cârma smulsă
de vâltoare, târât ca o epavă și pândit
din vârtej în vârtej ca Moarte prin apriga
furtună,
Fără să pregete o clipă și-a pus în gând să urmărească
epava zile și nopți întregi, printre
crestele de spumă, s-a ținut de vaporul
pierdut,
Și pe o scândură a scris cu litere de-o șchioapă:
„Curaj, nu vă abandonăm!”
Trei zile încheiate a luptat corăbierul cu urgia
valurilor ca să nu-i părăsească
Și în sfârșit i-a salvat pe toți călătorii târâți de vâltoare;
……………………………………………………………………………
Toate acesta sunt ca o hrană întăritoare pentru
sufletul meu, pe care-l îmbărbătează;
totul se transformă într-o vie din
propria-mi ființă,
Eu sunt toți acești oameni laolaltă; am suferit cu
ei, am fost și eu acolo de față.
Disprețul de moarte și seninătatea martirilor,
Mama din vremurile trecute, osândită ca vrăjitoare
și arsă pe rug sub privirea
copiilor săi…
Toate acestea le simt, sau sunt toate eu însumi.
Eu sunt sclavul hăituit ca o fiară, eu mă zbat sub
mușcătura câinilor,
Iadul și deznădejdea sunt pe urmele mele și stăpânii
descarcă mereu puștile după mine;
Eu sunt cel ce strânge cu ultimele puteri zăbrelele
gardului, picătură cu picătură sângele
meu se duce amestecat cu sudoarea ce-mi
năclăiește pielea;
Eu sunt acel ce cade printre buruieni și pietre.
Hăitași călări sau pintenii cailor ce se feresc să
mă strivească sub copite,
Sudălmi aruncă în urechile-mi ce vâjâie de moarte
și țeasta mi-o zdrobesc cu coada
harapnicilor!
Cei de demult care-s morți înviază.
Ei sunt cadranul și limbile mișcătoare, ca niște mâini
ale mele, iar eu însumi sunt ornicul.
Distribuie: