Când îmi veniră furii în ogradă
Ei n-au venit întâi grămadă.
Nu au venit cum vin, deobște, hoții
Cu ceață și-odată cu toții.
Ograda, satul și cătunul
I-au cunoscut, venind, pe câte unul.
Și n-au venit nici noaptea, pe furiș,
Feriți de drum și luminiș.
Ei au venit cum au venit vecinii,
În toiul zilei. Se coceau ciorchinii
Și atârnau din frunze poame coapte.
Era mai multă zi decât fusese noapte
Și n-ațipea, că-n deal se și trezea
Ziua de aur în grădina mea.
M-au întrebat ce-mi fac copiii.
Unii munceau prin fundurile viei,
Alții-i zăream pe scule cum se-ndoaie
Biruitori în luncă și-n zăvoaie,
Cu seceri de scântei și cu topoare noi.
În lanurile de trifoi
Cedam și coasele cum zboară,
Tăind nutrețul meu a patra oară.
Cum auzeam că spun și-ntreabă
Păreau să fie oameni de treabă.
Dar câinii ridicați în bătătură
I-au dus lătrați, din gură-n gură.
Câinii mei proști, Potaia și Latosul,
Citesc cu nasul și mirosul
Distribuie: