Când un popor ajunge în vârful unui deal, - Stephen Crane

Când un popor ajunge în vârful unui deal,
Atunci Dumnezeu se apleacă spre el,
Scurtează limbile și lungește brațele.
O viziune a morților lor vine la cei slabi.
Luna nu va fi prea bătrână

Înainte ca noile batalioane să se ridice,

Batalioane albastre.
Luna nu va fi prea bătrână
Când copiii schimbării vor cădea
Înaintea noilor batalioane,
Batalioanele albastre.
Greșelile și virtuțile vor fi călcate în picioare adânc.

O biserică și un hoț vor cădea împreună.
O sabie va veni la porunca celor fără ochi,
Cei conduși de Dumnezeu, întorcându-se doar pentru a face semn,
Leagănând un crez ca o cădelniță
În fruntea noilor batalioane,
Batalioane albastre.

Mărșăluiesc uneltele impulsului naturii,
Oameni născuți din rău, oameni născuți din dreptate,
Oamenii noilor batalioane,
Batalioanele albastre.

Zângănitul săbiilor este înțelepciunea Ta,
Răniții fac gesturi ca ale Fiului Tău;
Picioarele cailor înnebuniți sunt o parte --
Da, o alta este mâna unei mame pe fruntea unui tânăr.
Apoi, rapizi precum se năpustesc printr-o umbră,
Oamenii noilor batalioane,

Batalioane albastre --
Dumnezeu să-i conducă sus, Dumnezeu să-i conducă departe,
Dumnezeu să-i conducă departe, Dumnezeu să-i conducă sus,
Aceste noi batalioane,
Batalioanele albastre.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Stephen Crane