Mai tin minte, cand sadeam colo pe prispa, privind catre bradutu' meu: era asa mititel... da' ce plin de pasarele! iaca, de-amu'-i 'nalt! tot mai cat eu printre ramurile stufoase, si chiar de nu le mai vaz, stiu ca-s inca acolo! numa' ce le-aud chiuitu', dis de dimineata, cand si Dogorel isi face aparitia, de-mi pare ca nici macar o clipa, nu a trecut!..
'Poi, ma uit catre unii si altii, dupa care imi zic "Maaaaaiiii, da ci ati mai imbatranit! Sa nu va mai cunosc, si nemic altaceva!"
Th3Mirr0r
th3mirr0r
vineri, 11 august 2017
Iaca, asa mai imi ziceam io cateodata - cum ca ce bine este cu existenta poeziei (fara a neglija pe celelalte, desigur).
Vai! Da' nu-ti mai zic! Parca, pe masura vremii, notele sa poarta departe, departe, departe - si c-o fi ista doar asaaaa... vreun nor fugar, care sa mai scanteieza cate-o flamura pe-un scut, ori.. ca un bezmetic, cutreier in tot locu' pe iasta lume, n-are-a face cu cei socoteala, cand sad ca statuia ceia a ganditoriului de sa ma prind la hora cu poezia...
th3mirr0r
vineri, 11 august 2017
Așa este, Aurel, nici inima nu îmbătrânește, bat-o norocul !
mirimirela
luni, 20 iulie 2015
Nici iubirea nu moare,Adina, inima e un izvor ce nu seacă.
Poezia e cântecul cuvintelor.Multumesc.
ALapis
luni, 20 iulie 2015
Distribuie: