Când toamna… - Nicolae Labiş

Când toamna-și risipește spre galbene câmpii
băneturi de aramă sonore fremătând,
se scurg pe drum șiraguri de care – rând pe rând –
și se-mpletesc doiniri de vizitii,
așa-i la noi, la munte; în care se aduc
bucate pentru iarnă prin toamnele de fum;
și-n vale, către fabrici, trosnesc curând pe drum
prelunge harabale de butuc.
Copiii râd în cârduri la porți și se ațin –
Și-n casă intră miros de grână, de mâncări…

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.