Când teamă simt că s-ar putea să mor
Şi-al meu condei mai are de trudit,
Iar cărţile nu sunt ca un ogor
Unde se află grâul pârguit;
Când văd pe chipul nopţii înstelat
Nori mari vorbind de dragoste şi dor,
Şi mă gândesc că n-o să ştiu vreodat',
Prin mâna întâmplării, umbra lor;
Şi-atunci când simt că sunt doar efemer,
Că să te văd eu nu voi mai putea,
Şi niciodată n-oi afla sub cer
Al dragostei noroc; atunci voi sta
Pe ţărmul lumii singur până când
Iubire, faimă, pleacă rând pe rând.
Distribuie: