Atuncea când petreceţi ascunşi, cu gura plină
De cărnuri sau şampanie, o noapte până-n zori,
Gândiţi-vă, gândiţi-vă la cei din închisori,
Ce n-au văzut prin gratii de ani grei o lumină.
Când, tineri, întâlniţi cuprinşi de dulci fiori
Pe-aleile cu roze în floare din grădină
O fragedă frumoasă ce stăruie să vină,
Gândiţi-vă, gândiţi-vă puţin la cei ce mor...
Şi-atuncea când setoasă, după ani grei de luptă,
Neliniştea-vă mare din glorie se-nfruptă,
Gândiţi-vă, gândiţi-vă la jalnicul înfrânt.
De panglici, hărmălaie, de fluturi şi de ciucuri,
Nu e decent prietene vreodată să te bucuri,
Cât timp nu ești tu sigur că ești singur pe pământ.
Sepiile îşi schimbă culorile în funcţie de plantele şi pietrele din jur. Acest lucru este posibil datorită sacilor cu pigment din piele, care se dilată sau se contractă în momentul schimbării culorii.
Citate şi Maxime:
Bicicleta este un vehicul ciudat. Pasagerul este motorul. John Howard
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Detalii poezie:
Distribuie pe: