Călător în timp

marți, 08 septembrie 2015

Când timpul ne pǎrǎseşte veşnicia îi ia locul
Viaţa obosit-adoarme accesând în vis norocul
Rostul raţiunii piere hǎrţuit de toropealǎ
Simţul cade în neştire pe aripi de îndoialǎ.

Doar tǎcerea ancestralǎ pedepseşte fiinţarea
Aruncând-o în abisul ce-i conferǎ alterarea.
Declinarea rǎstignirii e jǎratic peste sfânt
Pironit în suferinţa tainei pe tainǎ mormânt.

Cǎlǎtor în timp demonic ceasul nu bate tic-tacul
Plânge visul sǎu statornic cu lacrimi roşii ca macul,
Stropul de tristeţe tristǎ udǎ o cutǎ bǎtrânǎ
Pe care timpul danseazǎ cu o plǎcere nebunǎ.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: