Când intra în arenă, îşi aplica pe ochi
Un strat de cremă groasă şi un strat de ruj pe buze;
Vorbea ca o tilincă, copiii să-l auze
Şi râsul să le fie în vise de deochi.
Veneau ca să îl vadă şi elegante muze
Cu albe decolteuri în moarul de la rochii,
Şi generali, şi sfetnici, şi medici, şi parohi,
Toţi se-adunau acolo, dorind să se amuze.
Era destul pe scenă să facă un detur,
Că râsul izbucnea în staluri în cascade;
Râdeam la orice poantă, mai mult decât se cade ...
Iar când odată, trist, spuse lumii din jur :
"Ştii? Am să mor... Eu voi muri, plăcuto!"
Lumea-ncepu să râdă. Dar el ... a făcut-o.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Detalii poezie:
Distribuie pe: