Clipa

Autor:necorupb


Adăugat de: necorupb

duminică, 24 mai 2020

Ah, clipa care vine cum ucide
icoana ta care-n apus dispare,
iar mintea prinsă-n cugetări perfide,
devine un teren de vânătoare !...

Cu frâul gândurilor într-o mână,
adun din ochi supusa depărtare,
în timp ce cornul nemilos răsună,
iar calul rupe iarba sub picioare.

Aleargă peste timp, în ritm nebun,
pe-a dorului himerică chemare,
cupinsă-n neguri reci care apun
pe visul meu de falsă vânatoare.

Năvalnic tot mă poartă prin destin
spre mult dorita oază de-mpăcare,
cu triste amintiri care abia reţin
frumosu-ţi chip ce-n asfinţit dispare.

Şi mă întreb, privind înspre trecut,
cu-aceeaşi nemiloasă îndoială –
iubire-a fost, aşa cum aş fi vrut,
sau doar delirul unei nopti de vară?


vezi mai multe poezii de: necorupb


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Natură
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXXXI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.