Chipuri (revăzută)

Autor:dorurot


Adăugat de: dorurot

luni, 22 noiembrie 2021

Afară-i vânt prin frunze și-i vânt prin amintiri,
Căci frunze au fost și ele sub timpul care-a curs,
Vin cele mai dragi chipuri și-ncearcă un recurs,
Brăzdar arând adâncul pe-ogorul de simțiri.
Așa mi-apare mama cu perle pe obraz
De bucurie mare c-avea ce legăna,
Eu, lacrima-i vedeam prin ochi de peruzea,
Frumoasă era mama, icoană scumpă, azi!
Apoi apare luna și cerul plin de stele
Din noaptea de magie cu primul Ei sărut,
Născută precum Venus, din mare-a apărut
Și-a devenit mireasa și piscul vieții mele.
Cum apele din munte țâșnesc și nasc izvor,
Așa dragostea noastră rodi armonios
Vlăstar ce împletit-a ce-aveam noi mai frumos,
Plecat e-n zări străine, pe-aripi de sfânt amor...
Din dragostea-i curată... noi ochi de peruzea!...
Minune ce se joacă cu dragostea din noi,
Nepoată pentru lume, regină l-amândoi,
Și pentru toamna vieții, tulburătoare stea!
Va fi și ea o mamă în floarea tinereții,
Iubind vlăstarul dulce ce ea l-a plăsmuit,
Un chip plin de lumină venind din infinit,
Cunună pe magia, în cicluri a vieții!
Secret e rostul vieții, adânc și nepătruns,
La ghiocei visează bunicii, toamna-n doi,
Și dacă iarna cruntă ne-o despărți de voi,
Din lumea de alături, vă vom iubi pe ascuns!


vezi mai multe poezii de: dorurot


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? da
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCXVI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.