Cerul e universul zborului

Autor:Camelia Oprița


Adăugat de: Camelia Oprita

luni, 26 iulie 2021

Mi-a rămas umbra într-o floare.
Orice cuvânt al tău
e un început din mine
spre tine.

Uneori ies din visul cu efect de lună
și mă prefac
scânteie
în inima dimineții.

Dacă n-ai fi fost
mi se pare că aș fi putut uita
ce nu pot să uit:
Cerul e universul zborului.

În afara lui,
timpul e soarele
purtând umbra lumii
până la ultimul amurg.

Sunt un timp al soarelui…
Soarele …
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu ?
Chiar și puțin mi-ar prinde bine.

Să trec de băncile de piatră,
unde nevoiașii
se mulțumesc
cu soarele vegetal.

Mi-ar prinde bine puțină culoare
printre stânci,
mi-ar prinde bine puțină răcoare
la umbra ta.

Singuratatea este un anotimp al pietrelor
în care păsările refuză să zboare.
Fără dragoste, e singurătate; un timp spre nicăieri...


vezi mai multe poezii de: Camelia Oprita


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.