CERCUL

joi, 01 octombrie 2015

Vă rugăm citiţi cu atenţie întrebările frecvente:
Î: Cum a apărut Cercul aici?
R: Nu se ştie.
Î: De ce ne-am adunat aici?
R: Să ne regăsim.
Î: Ne-am cunoscut cumva anterior ?
R: Nu, dar în Cerc totul e posibil.
Î: Cine poate intra în Cerc?
R: Oricine
Î: Cine ne-a adus aici?
R: Nimeni, am venit singuri.
Î: Ce putem să scriem aici ?
R: Orice, dar care să fie în concordanţă cu Direcţia.
Î: Care e Direcţia ?
R: Nu o ştie nimeni.
Î: Exista vreun pericol?
R: Da, acela de a rămâne.
Î: Când putem să ieşim din Cerc ?
R: Oricând, dar ne vom întoarce întotdeauna.
◊
MESAJ DIN CERC (I)
Motto:
La alegere,
"lasciate ogni speranza"
(Dante Alighieri) sau
"nutriţi orice speranţă"
(Geo Bogza).
Aici, lucrurile sunt stranii. Se pare că atmosfera este suprasaturată de ioni negativi. Iată ce am mai constatat :
Prima impresie
Şi am păşit în Cercul interzis
printr-un cuvânt secret şoptit de magi :
un zeu uitat de lume ne-a deschis,
zvonul străbunilor freamătă-n fagi.

Aici nu-i nimeni să te-ndrume,
rostirea ta devine faptă,
un paznic, fără chip şi nume,
închide-n urma ta o poartă.

De nicăieri lumina nu răzbate,
doar magii scapără amnarul
şi bat la porţile-ncuiate
cu vraja lor, spărgându-le hotarul.

Spre ştiinţa tuturor, acest mesaj trebuie să facă înconjurul lumii de 9 ori. Nu întrerupeţi, vă rog, lanţul ! Retrimiteţi mesajul prietenilor !
◊
BREAKING NEWS

Întrerup aici mesajele din Cerc, pentru a relata despre cercurile din lanul de grâu. Acest eveniment, care a bulversat pe toata lumea, are acum prioritate. Din documentarea mea, a rezultat că cercurile sunt reale, iar apariţia lor ţine de domeniul paranormalului. Martorii oculari ne-au descris evenimentele cu lux de amănunte, pe care voi încerca să le redau cât mai fidel. Pentru a proteja identitatea oamenilor, am folosit pseudonime, pe care le-am ales în aşa fel încât să fie foarte diferite de numele lor reale, o
eventuală asemănare cu acestea fiind întâmplătoare. Iată cursul
evenimentelor :
În dimineaţa zilei de 24 iunie, când în popor se spune că sunt Sânzienele sau Drăgaica, Înţeleptul dădu năvală în ograda lui Tataie. Era speriat de moarte şi se bâlbâia rău de tot.
— Ta… Ta… Tataie, ai auzi ce mi s-a întâmplat… s-a întâmplat… Am… am… vă… văzut… pe… dânsele!
— Domoleşte-te! zise Tataie. Că doar nu dau turcii. Stai ici pe prispă să-ţi aduc un mesel cu apă.
— A… apă du… după mo… motorină, se sperie Înţeleptul?
— Da tu mai ai motorină ? fu curios Tataie .
— Ma… mai am vreo ze… zece… ve… dre în… în… tr-o da… da… da… (se îneacă rău de tot) mi… geană de… de care nu... nu ş… şti…ie neva… va… stă-me… me… a. Tu… tu… tu… tu… tu… ?
— Peste a mea dădu nevastă-mea şi mi-a băut-o, zise cu părere de rău Tataie. Da am un butoiaş în care n-am intrat. Şi nişte trăscău pitit în pod.
— Tataie se urcă în pod şi veni cu o sângeapă de trăscău pe care i-o dădu lui Înţeleptul.
— După ce dădu pe gât sângeapa, Înţeleptul se mai linişti şi vorbi mai coerent.
— Văzui pe dânsele.
— Dânsele! se miră Tataie.
— Dânsele, frumoasele, sfintele, milostivnicele, miluitele…
— Gata, am înţeles. Ielele!
— Apoi Înţeleptul îşi scoase cuşma din cap şi… jap! cu ea în pământ. O ridică şi făcu aceeaşi operaţie de trei ori.
— De ce dăduşi cu dânsa de trei ori?
— Dacă aşa trebuie, aşa trebuie, explică Înţeleptul.
— Aha ! se lumină Tataie. Acum am înţeles. Dar de ce porţi cuşmă pe năduful ăsta? Eu trecui la clop cu panaş.
— Dacă aşa trebuie, aşa trebuie, nu ţi-am zis.
— Păi atunci să o iau şi eu pe a neveste-mi.
— Ia-o (sughite).
— Tataie intră în casă şi veni cu o căciulă mare pe cap. O scoase şi dădu cu ea în pământ de trei ori. Apoi, o duse înapoi cu grijă, să nu cunoască nevastă-sa.
— Hei! oameni buni! Sunteţi acasă? auziră ei pe Colectivista strigând de pe uliţă.
— Nu ne vezi? ţipă Tataie.
— Cercurile! Cercurile! s-au arătat azi noapte în lanul de grâu al lui Sâsâitul.
— Cei doi dădură năvală pe poartă şi se luă după Colectivista. Ajunşi în lanul de grâu, văzură grâul culcat la pământ şi pârjolit pe o suprafaţă circulară cam un hectar.
— Repede, cu cuşmele-n pământ! urlă Înţeleptul.
— Eu am broboadă, se sperie Colectivista.
— Păi, nu are omul tău? întrebă Înţeleptul.
— Nu, că el poartă pleaşcă.
— Ca şi mine, remacă Tataie. Stai că ţi-o împrumută Înţeleptul pe a lui.
— După ce toţi trei executară acest ritual mitico-magic ancestral şi ezoteric cu cuşma Înţeleptului, acesta şi Tataie se despărţiră de Colectivista şi se întoarseră în ograda de unde au plecat. Tataie coborî în pivniţă pentru a testa butoiaşul de rezervă.
— În… Înţeleptule! ţipă el îngrozit, venind din pivniţă val-vârtej. Î… îmi… lip… lipseşte o… doa…doagă… (se îneacă rău de tot).
◊
TELEVIZIUNEA LOCALĂ.

Breaking news : În noaptea de 23 spre 24 mai multe cercuri au apărut în lanul de grâu din apropierea satul O. Cercurile au diametrul de circa 100 de metri. Apariţia lor a fost însoţită de fenomene stranii. Astfel, localnicii relatează că le-au zburat instantaneu căciulile din cap. Alţii au prezentat tulburări de vorbire, precum balbuţie reversibilă, adică, mai pe înţelesul tuturor, au dat în bâlbâială. Dar cel mai inedit fenomen a fost acela că unii localnici au constatat că le lipseşte o doagă…(pauză de câteva secunde) de la butoi, mi se şopteşte din culise. Vom reveni cu amănunte la ştirile de seară, când vom avea ca invitaţi pe învăţătorul satului, acum ieşit la pensie, care în urmă cu mai bine de cincizeci de ani a scris o neegalată monografie a satului, un fizician, un folclorist, precum şi un expert în parapsihologie. Dar până atunci, reporterii noştri trimişi la faţa locului s-ar putea să sosească din clipă în clipă cu noutăţi, pe care le vom difuza imediat. A… aşa… dar… sta… staţi cu…cu o… ochii pe noi, ca pe… pen… sie (se îneacă rău de tot).
***
Un expert în domeniu, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, mi-a relatat următoarele :
Prima menţiune despre cercurile din lan o avem din anul 1678 şi o găsim într-un manuscris din Anglia. Textul spune că acestea au apărut inexplicabil într-un lan de ovăz, fiind provocate de o fiinţă malefică...ăăă..., care a luat forma unei lumini roşii, creând panică în populaţie. Cronicarii timpului au numit-o "diavol secerător". din Hertfordshire. După toate probabilităţile, pare a fi fost vorba de un extraterestru, care a încercat să intre în legătura cu pământenii printr-un mesaj iconic codificat…
***
Nea Socrate la ceas de taină. O cameră modestă, cu câteva tablouri vechi, înfăţişând Viaţa. Socrate în semiobscuritate:
Cuţite din Sfintele,
Milostivele,
m-au izbit,
m-au pocit,
cuţite în furca pieptului,
mi-a înfipt…
Of ! mi-i dragă. Ea mi-i dragă,
Acum la bătrâneţe…
Întunericul nu-i opusul luminii,
e absenţa luminii,
răul nu-i opusul binelui -
cum bine zis-a Einstein -,
aşa cum nici golul ăsta nu-i opusul trăscăului.
Iubirea e totul…
Ascultaţi aici, la Socrate:
Aţi trecut voi viaţa prin Testul lui Socrate?
Adică, e adevărată?
A, nu ştii dacă-i adevărată?
Şi cu toate astea vrei s-o trăieşti?
E de bine?
A, dimpotrivă.
E de folos?
Aa, nicidecum.
Atunci e suferinţă.
Numai ea
mi-i dragă.
Mi-i dragă pentru că e adevărată! E de bine! E de folos!
Iar eu am căzut la test...
Aa, ce vrei să spui,
că nu-s adevărat?
Nu, nu-s adevărat.
Că nu-s de bine?
Nu, nu-s nici de bine.
Dar cât va fi lumea asta
Oameni ca mine
Vor fi totdeauna de folos…

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: