Ceramică

sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Ceramică
Steluța Crăciun

Un lut voi deveni și eu
precum toți cei ai mei,
da, trupul meu trist și plebeu
va deveni noroi.
Dar sper, poate nu în zadar,
(merit, la o adică)
pe-o roată veche de olar
să devin o ulcică.
Și-n noul pântece rotund
să fiarbă vinul aspru,
în vene tinere curgând
ca ruga pe sihastru.
Sau strachină aș vrea să fiu
cu smalțul desenat
și n-oi mai fi așa pustiu
în veac întârziat.
Eu voi privi cu-n ochi la voi
- cu ochiul de cocoș -
și voi fi iarăși înapoi
prin smalțul cel alb-roș.
Când seri de vară-or gâlgâi
de stele și de șoapte,
eu setea mi-o voi potoli
din strachina cu lapte...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.