Cele cinci minute ale
Sufletului mă
Traversează rar, subtil,
Cu întreruperi
De voci și
Răscruci de delir...
Mă apropii de mine
Însămi și
Mă privesc- redusă
La tăceri,
Ca o reflecție
Venită de nicăieri.
De întrebări nu
Mai e loc,
Nici de dureri...
Încremenit,
Spațiul în sine
S-a topit,
Căutându-se în
Efemer
Nestingherit....
Uitat în granițele sale,
Apusul mi l-am zidit
Într-o culoare
De tablou în care adineauri
Parcă m-am rătăcit...
Și totul e mai clar ca
Niciodată,
Sau poate în timp
Rămas-am suspendată-
Ca o notă muzicală
Lipsită de emoții sau
Portativ...
Port cu mine
Timpul.
În cele cinci colțuri
Ale sufletului,
Sunt, poate, pe cale
Să-mi alcătuiesc,
Timid,
Infinitul...
vezi mai multe poezii de: alina.dragan
Detalii poezie:
Distribuie pe: