Timp n-am, am timp, timp nu este,
Spațiu infinit, atemporalitate peste,
Nimic în tot și tot în nimic se unește.
Eterul e mister, curge, nu se lipește.
Fluid și solid, creație, interacțiuni celeste,
Holografic, dar simțibil, iluzii, pixeli, digestie.
Simultaneitate totul, auzi ce vibrant grăiește.
Pe dinăuntru, în liniște, conectare la poveste.
Netemeinicia și deșertăciunea umană este
Și nu este, se experimentează, dă de veste
Creatiei primordiale, supreme, din dragoste,
Ce s-a defragmentat dintotdeauna, în oaste.
Din și prin toate spectrele se autocunoaște.
vezi mai multe poezii de: Erw Magdo
Detalii poezie:
Distribuie pe: