Ce vis ciudat

Autor:Zah Julien


Adăugat de: Vadim

marţi, 07 septembrie 2021

Ce vis ciudat

Inconștiență dulce, somn
Mă extenuezi cu visele bolnave.
Voi sunteți ale nopții imn,
Par ani întregi secundele suave.

Pe câmp, lângă un sat în soare,
Privesc în zarea tristă fermecat.
Și apoi se rupe, tot dispare,
Copacii, casele, pământul a crăpat.

Și toate curg grabite-n jurul meu,
Se sfarmă și alunecă spre înainte.
Printre nori albi ce fumegă mereu,
În liniște, fără un zgomot sau cuvinte.

În satul meu natal din cer căzut,
Am mâinile la spate încătușate.
Mă simt constrâns, amenințat acut,
De zgomot de copite blestemate.

Și sufletul se strânge în mine,
Cad în genunchi printre buruieni,
Văd moartea pe doi cai cum vine,
Cu ochii de foc sub voaluri bizantine.

Și mă trezesc din somn înspăimântat,
Și aștept ochiul să se obișnuiască,
Cu întunericul care m-a apăsat,
Iar sunt în viata asta nelumească.

01.05.2021
Z.J.S


vezi mai multe poezii de: Vadim


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.