La periferie într-o cârciumă cufundată în beznă
Își povesteau nefericiții dragostea neîmpărtășită.
Erau amețiți, mintea le juca feste, pluteau în ceață.
Împreună au învățat să ierte și să iubească.
***
Locuia la poalele muntelui într-o cabană zveltă.
În zori cobora să se răcorească la izvorul argintiu,
Vedea în el începutul tinereții lipsit de experiență.
Multe obstacole vor fi până va deveni râu zglobiu.
***
Nici tu, nici eu nu suntem dispuși să cedăm.
Iată povestea adevărului! Să nu mai mințim!
De multă vreme trăim cu amintirea iubirii.
Dar căsătoria ne-a legat pentru restul vieții.
***
Fiecare om are povestea vieții lui, deschidere
Spre alte povești cu imagini și idei diferite.
Dacă realizăm un colaj, oricât de obosiți am fi,
Găsim între început și sfârșit multe iubiri.
***
Privirea stranie, strălucirea magnifică a ochilor albaştri
Avea s-o bântuie ani în șir. Îi păreau nepământeni.
Când s-au reîntâlnit erau bătrâni. Cu o grație blajină
L-a tratat cu atenta prietenie pe care a simțit că o merită.
vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: