Într-un amurg când razele soarelui coborau la asfințit
Rătăceam pe calea amintirilor, visam la trecut.
Printre irişii cu petalele ca muzica suavului Vivaldi
Am plecat culegând un buchet de melancolii.
***
Este nespus de plăcut să simți răcoarea serii,
Parfumul florilor deschise în toiul nopții,
Zorii dimineţii și cântecul privighetorii
Ce ne încântă clipa tainică a marii iubiri.
***
Într-un ținut de basme, fascinant, poți să admiri
Freamătul din pădurile munților învăluite în nori.
Acest ținut netulburat nu este scutit de provocări.
Te asigur că liniștea dorită nicăieri nu o poți găsi.
***
Pe câmpia inundată de floricelele înmiresmate
Se plimbau tinerii bucurându-se de frumusețe.
Un bătrân venea noaptea și se așeza pe frunzar,
Privea stelele și plângea: de ce o caut în zadar?
vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: