Se dezmorțise pădurea, răsăreau brândușele, râdea soarele,
Un fir de apă alerga voios în vălurele mărunte să le salute.
Alături chipul adoratei mele era precum muzica în dragoste.
În fața neasemuitei frumuseți și înțeleptul se oprește.
***
Impresionant! Forțele naturii, violente, au modelat relieful.
Animalele imense, mereu în alertă, alergau cu suplețe și viteză.
Un pui curios să exploreze nu a simțit amenințarea tăcută.
A fost victimă. Turma încremenită privea la viața sfâșiată.
***
Orice fericire începe cu o poveste de iubire, cu avânt.
Idila lor a început într-un crâng legănat de vânt.
Altar le-a fost necuprinsul zărilor senine, înstelate.
Acolo și-au jurat amorul nebun pe veșnicie. Naivitate.
***
Am văzut plecarea toamnei în surâsul luminii
Când văile și codrii îi fredonau dulci simfonii.
Măiestria alcătuirii de culori era fermecătoare.
Iar eu am simțit iubirea mai presus de toate.
vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: