Catrene

sâmbătă, 11 iunie 2016

De cântul meu răsună văile unde poposesc corturile,
Calul mă poartă dus de busola unde trăiesc visele.
La fâneţe, cu galbenii în plete mă aşteaptă o fată.
Pentru liniştea necuprinsă îţi mulţumesc Ceresc Tată.
***
Sub arșița verii holdele de grâu sunt coapte,
Sunt decorate cu steluțe albastre de cicoare
Și maci rubinii cu petalele mari, ușoare.
Am auzit succesiunea ecoului: iubire, iubire.
***
La cascadă privea gânditor pietrele șlefuite,
Asculta vuietul apei în nestăpânita cădere
Și admira libelulele cu aripioarele de sticlă.
Așa a petrecut. Vacanța se sfârși și vara plecă.
***
Pe drumul prăfuit de țară, pe la chindia arșiței de vară,
Trecea alene șatra de țigani, îndreptându-se spre altă țară.
Boierul le-a tăiat calea și o moșie a dăruit pentru fecioară.
Categoric, nu! ”Pleacă! Drumurile ne sunt comoară ”.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.