câte inimi închise în cercuri perfecte
din miezul lemnos
pulsează în trunchiuri abstracte
ne-au invadat atâtea frunze
ne-am scufundat privirile în verde
și am uitat să mai culegem furnici
când fluturi transparenți ne măsoară orele
bătând din aripile mici
iar pașii noștri străbat aerul drept
în timp ce din inimile închise în cercuri
prin coaja plesnită supurează cuvântul
aștept
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: