Autor:Mihail Janto
Adăugat de: Mihail Janto
miercuri, 28 noiembrie 2018
Când înseși toamne cad în agonii, iar drumul sorții-mi pare mai străin, apusuri reci și brumele târzii, mă fac să simt că timpu-i mai puțin. Cândva purtam doar primăveri în gând, parc-a fost un ieri sau cine știe, îmi văd iubirea și te văd râzând, atunci credeam că totu-i veșnicie. M-am zbătut ca valurile mării, făr-a simți cum totu-i trecător, astăzi stau pe banca întâmplării, cu sufletul cuprins de-un aprig dor. Multe ne-au rămas potop de vise și buzele au parcă gust de toamnă, câte mai rămân poate nescrise și-o viață oarecare, cât înseamnă…?
vezi mai multe poezii de: Mihail Janto
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Prima cartelă SIM a fost produsă în Germania
Bunătatea te face prada acelora pe care îi ajuţi Teodor Dume
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Mihail Janto
Detalii poezie:
Distribuie pe: