Vreau un castel.
Cred că l-am vrut
de când pot să-mi aduc aminte -
probabil de când m-am născut.
Țin minte că nu voiam păpuși,
nici jucării de pluș.
Iubeam doar cutia cu cuburi. Din ele
puteam construi castele.
Doar că erau prea mici ca să încapă în ele
toate zânele din caietele mele.
Voiam un castel
care să le adăpostească pe toate.
Un castel
cu grădini suspendate,
un castel
cu scări în spirală urcând către cer.
Și chiar am construit câte o parte din el.
Câte o arcadă,
câte un turn,
câte un crenel.
Unele prea târziu,
altele prea altfel..
A trecut peste mine o viață
și încă mai vreau un castel.
vezi mai multe poezii de: NADA N.
Detalii poezie:
Distribuie pe: