Sentimentul lumii - Carlos Drummond de Andrade

Eu nu am decât două mâini
și sentimentul lumii,
dar pe dinăuntru sunt plin de sclavi,
amintirile se scurg din mine
iar trupul meu cedează
dacă e intersectat de iubire.

Când mă voi ridica,
cerul va fi mort și prădat,
voi fi mort eu însumi,
moartă dorința mea, moarte
și dezacordatele smârcuri.

Camarazii nu ne-au prevenit
că urma să avem un război
și că era necesar
să facem rost de foc și de alimente.
Mă simt pulverizat peste tot,
înainte să fi apărut frontierele,
vă rog din suflet cu umilință
să mă iertați.

Când va trece și vremea trupurilor,
am să rămân singur de tot
sfidând aducerile aminte despre
clopotar, despre văduvă, despre microscopistul
care locuiau în cocioabă
și n-au fost întâlniți
dis-de-dimineață

în acești zori de zi
mai noptatici ca noaptea.





traducerea Dinu FLĂMÂND.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Carlos Drummond de Andrade



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.