„Dacă nu ştii ce să faci cu mâinile tale,
atunci transformă-le în mângâieri”
Jacques Salome
- Te simt cum arzi, m-aprind și eu, încet,
Când mă provoci să te sărut pe-un sân,
Iar celuilalt îi scriu câte-un sonet
Chiar dacă zeii spun că sunt păgân
Și nu mă satur cu aroma ta,
Cu gleznele pe care le ador
Când le-nfășori precum un colț de stea
La gâtul meu, ori ca Apolodor
Le arcuiești ca bolta unui pod
Pe luciul calm al apei de izvor,
Mi-atât de cald, dar mă întind comod,
La pieptul tău fierbinte şi mi-e dor...
- Ce bine mă cunoşti şi gura ta
N-are nevoie acum de nicio hartă,
Vulcani de pasiuni vom explora,
Mi-ai spus cândva că dragostea-i o artă.
Obrajii-mbujoraţi de îndrăzneli
De mi-or trăda, iubite, nerăbdarea,
Învaţă-mă să nu mai fac greşeli,
Sălbatică sunt, uneori, ca marea,
Iar alteori sunt fluviu stăvilit
De maluri de tandreţe. Cursul blând
E curcubeu pe zare arcuit,
O carte ce se scrie rând cu rând.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Din volumul Din paradisul aproape pierdut -
Editura PIM Iași - 2015
vezi mai multe poezii de: nutzu
Detalii poezie:
Distribuie pe: