Când întunericul se lasă

Autor:Nicu Hăloiu


Adăugat de: nicu hăloiu

marţi, 20 iulie 2021

Când întunericul se lasă
...
Când întunericul se lasă
Peste chipu-ți luminos,
Stele, pe sub bolta arsă,
Aprind ale nopții torțe,
Pe pământ să nască forțe
Ce te sărută drăgăstos!
...
Oi fi și eu printre ele,
Printre-acele forțe oarbe,
Cu puterea de la stele,
Când sărutul gurii mele,
Fraga buzelor ți-absoarbe.
...
Iar tu, viselor crăiasă,
Îmi răspunzi cu-a ta privire,
Blândă, fără-mpotrivire,
Când întunericul se lasă
Și-apoi alene, capul greu,
Îl sprijini pe pieptul meu,
În lumea noastră de acasă!
...
Cine-s eu? Cine sunt eu?
Noaptea mă întreb ades
Când pe boltă stele-și țes,
Formidabila lor plasă,
Iar întunericul se lasă!
...
Eu, sunt cel ce te iubește
Focul care te dorește,
Când tu alene, capul greu,
Când întunericul se lasă,
Îl sprijini pe pieptul meu,
În lumea noastră de acasă!


vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.