Când e omul...

Autor:Ina M.


Adăugat de: Ina M.

vineri, 29 noiembrie 2019

Când e omul pâine caldă,
Lacrimile ochii scaldă,
Suferința lor o lacră
De recunoștința sacră.

Când e omul plin de har,
Sufleul n- are hotar
Și se- naltă- n bucurie
Căci nu mai e- n colivie.

Când e omul mântuit
Sufletul lui s-a topit
În iubire și- armonie...
El devine o făclie
Pentru cei care nu știu
Calea- n marele pustiu.


vezi mai multe poezii de: Ina M.


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.