Melodia aceasta îmi amintește de timpul acela
în care intrasem cu ochii, zeități înaripate,
pe calea alipită de albastrul sufletului.
Melodia aceasta are chipul margaretelor așezate la vegheatul verii împurpurate de doruri.
Împăturăște între sunete așteptarea glasului doritor de recunoașteri.
Melodia aceasta e portal de trecere
înspre începutul lumii
din care s-au născut cuvintele
și celelalte întrupări de gând.
Din spate, mă cuprindea credința în arderi,
din față, mă întâmpina trecutul care pășea spre viitor,
ținând de mână trandafirii agățați de haina vremii.
Am trecut prin portativul
care mi-a deschis calea psalmilor
din care tot răsar lumini. (21.09.2025)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Detalii poezie:
Distribuie pe: