Călătoria

Autor:Nicu Hăloiu


Adăugat de: nicu hăloiu

duminică, 11 februarie 2024

Călătoria
...
Îmi aduc aminte bine de acel timp în care
Citeam despre univers și mă-nfiora misterul
Misterul găurilor negre ori al petelor solare,
Sau despre cum s-au născut eternul și efemerul,
....
Așa am spus, că citeam? Nu, eu de fapt mâncam
Ajunsesem să mănânc acest tip de-nvățătură,
Fiece frază din cărți echivala cu-o-nghițitură
Și cu cât citeam mai mult cu-atât nu mă săturam!
...
Oricât de multe-aș fi aflat, devenea tot mai adânc
Misterul ascuns de voalul ce-acoperea realitatea,
Precum un lac cu apă vie, mă-ndemna să mă arunc
Să-mi stingă focul arzător însemnând eternitatea!
...
Eram curios să știu: de ce, când, de unde, cum,
Adulmecând adevărul cu-al său ciudat și fin parfum,
Ceva mă îndemna să aflu, parcă eram obsedat,
Înghițeam cărți după cărți, citeam ca un apucat!
...
Zeci de ani am dus-o-așa, să aflu suprema taină
Și am aflat într-un târziu că tot ce știu e doar o haină,
Iar Adevărul nu se află sub nicio formă prin știință,
Pentru că se-arată singur, prin răbdarea-n suferință!
...
Drumul omului prin viață e drumul către veșnicie,
Drum ce duce pân-la urmă la întâlnirea lui cu sine,
De la lumea prinsă-n beznă către lumile divine,
În cea mai tainică și grea și sfântă călătorie!


vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.