Ca o pedeapsă

luni, 25 septembrie 2017

- Hai, lasă-mă să-ți desenez pe coapsă
Un albatros cu aripi desfăcute
Când mergi pe țărm să fii ca o pedeapsă
Nisipului ce-ar vrea să te sărute,

Dar nu ajunge dincolo de gleznă,
Acolo unde albatrosul zboară,
Că prafu-i mic și locuiește-n beznă,
Tu ești zglobie ca o căprioară.

Hai, lasă-mă să-ți desenez pe frunte
Un colț de infinit, s-atingă cerul,
Că ești o stea, nu poate un grăunte
Să-ți descifreze într-un veac misterul.

- Sub tâmpla stângă tremurul aripei
E-un atribut necontestat de vreme
Că am trăit în profunzimea clipei
Şi-am fost a ta din primele poeme.

Pedeapsă pentru alţii, pentru tine
Mi-am descuiat şi sufletul, şi gândul...
De n-ai fi tu, iubite, spune-mi cine
Mi-ar umezi cu buzele pământul?

Prin estuarul inundat de lavă
Ce pasiuni fără de rost s-ar naşte,
Când mă-ntărâți trecând prin vena cavă,
Pedeapsa şi-nvierea mea de Paşte!

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.