ca şi cum învolburarea minţii tale

luni, 01 februarie 2016

ar putea fi direct proporţională
cu descoperirea propriului panaceu
stai lipită de ploaie numărând savant
clipele despărţirii de mine
picăturile unui potop abia început
amintirile puţine dar atât de vii
unde dumnezeu a existat cu adevărat
a cinat cu noi şi am băut vin din graal
amesteci alchimic iubirea încă fierbinte
ura vulcanică
indiferenţa la zero absolut
în creuzetul sufletului rămas neancorat
şi taci
taci chiar dacă mă auzi strigându-te
bătându-ţi în piept
chiar dacă simţi genunchii mei rugă
sângerând a îndurare pe inima ta criogenată
sunt la fel de pierdut iubito
sub această ploaie a sfârşitului
dar întinde-mi măcar o speranţă
prin fascinanta şi ucigătoarea nebunie
cine ştie...
poate putem să spargem clepsidra
cu pietrele aruncate spre noi

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: