Te vei însura într-o zi, știu, vei avea și-o
casă plină de copii, de fete, de băieți,
dar gemeni cum eram noi doi pe banca din parc,
cum erau valurile mării îngemănate, nicicând
zorile nu-ți vor fi surori ca atunci când
îți eram ca o mână prinsă-n umăr, ca un ochi lângă alt ochi.
Anotimpurile vor veni în haită, ori însingurate,
ploile vor veni împreună cu soarele, zăpada
va veni împreună cu ploaia, ziua va veni cu noaptea, dar niciodată alți ochi nu îți vor privi ochii precum un vis adânc, sălbatic, ca un labirint unde mă rătăceam și băteam eu în cuie toate porțile ieșirii.
Ce bătrân, cu oase rupte prinse în cârjă vei fi,
ce riduri îți vor spăla fața atunci când îți vei aminti de fruntea mea ca laptele, atunci vor treiera combinele muzicale holda și în lungile șiruri de sămânță și lut mă vei zări pe mine, un bob de lucernă, o buruiană albastră și palidă.
Ce fantome păioase vor veni atunci la tine
îmbrăcate în floarea soarelui, cu gură de mac roșu, cu pălărie din paie și în loc de ochi, doi greieri cu piciorușe subțiri și lungi, gene negre și nasul tău ca un fluier pe care mă așez fluture, degeaba ai intins brațe și buze către alte păsări, aripile mele
calde, sângele meu înfierbântat ca un vin fiert în toamnele străbune, îți va dezgropa inima și o va împlanta în sicriul meu de cord.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Detalii poezie:
Distribuie pe: