Bucla temporală
...
Ne știm de mult. Am început cu alfabetul
Aceleași litere pe amândoi ne-au prins
Și-au devenit cuvinte, încetul cu încetul
Și propoziții, când părul ne-a fost nins!
...
Ne știm de mult, din prima zi de școală,
Erai tăcută. Doar îmi zâmbeai cuminte,
Inima atunci bătea din piept să-mi sară,
Căci se formau în noi primele cuvinte!
...
Ne știm de mult. Erai cea mai frumoasă
Dintre fete. Și-am fost cu tine-n clasă!
Îmi era rușine și să te-ating pe mână,
O, cât aș fi vrut să nu mă-ntorc acasă,
Ci să rămân la tine, cu tine, împreună!
...
Și-am început s-aud acele vechi cuvinte
Toate te strigau, stârnite de-amintiri,
Ecou rămas din genele primei iubiri,
De când tăcută, îmi zâmbeai cuminte!
...
Ne știm de mult. Acum îmi ești cununa
Cununa unei vieți în care te-am dorit,
N-avem început, nu vom avea sfârșit.
Ne știm de mult. Ne știm dintotdeauna!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: