Da, sunt de acord cu cele scrise :) Ca să traduci pe cineva trebuie să-l înțelegi, să îl simți de parcă i-ai cunoscut sufletul :)
M-am aventurat mai demult să traduc și eu, dar am citit înainte biografia autorilor și nu numai. Pot spune că iubesc poezia lui Loudemis, a lui Elitis, dar nu mă atrage Seferis, deși el a luat premiul Nobel. Nu-l simt, asta e!
Referitor la Jenny JOSEPH, când am citit Avertismentul (care mi-a plăcut mult, l-am distribuit și a fost preluat de mai multe persoane) numele traducătorului nu era menționat. Am vrut să propun această autoare pe site, dar, deși am căutat pe net, nu am mai găsit alte poezii. Sper că voi avea ocazia să mai citesc ce a scris.
Reînnoiesc rugămintea de a posta la fiecare traducere numele traducătorului.
P.S... Hmm, eu am tradus poeziile unor bărbați, încep să-mi pun unele întrebări :)))
Adina Speranta
vineri, 11 ianuarie 2019
PROLOG
Cum să vă-nvăț eu pe voi să Traduceți?
În primul rând în cartea aceasta sunt traduse texte poetice de la Sylvia Plath, adică un superstar, și Margaret Taylor, o necunoscută, la Declarația de Independență și Am un vis, Milton și Steven Sassman.
Cred că ce pot să spun pentru initio e să vă placă acest fel de oameni și să petreceți timp în compania lor dacă vreți să-i traduceți.
Puteți să observați că nu l-am tradus pe Adolf Hitler, deși aș putea cu un dicționar mediu.
Ca să traduci pe cineva, trebuie să-i iubești.
Nu poți traduce pe cineva doar din compasiune. În acest fel, tradusul, e diferit de citit.
Și chiar de scris.
Pentru a mă lua pe mine ca studiu de caz,
spune că dintotdeauna am iubit poezia engleză, mi-am iubit colegele de clasă, pe MLK, stilul și tonul Declarației Americii, fascismul de ce să nu recunosc, dacă Radu Gyr e fascist, Singurătatea Margaretei Taylor, pe Elizabeth Jennings, ori copilăria împărtășită cu domnișoara și mai apoi pentru scurt timp doamna Sylvia Plath, și destinul Annei Sexton, care e și al meu by the way.
Astfel, cred, pot spune, traduc femei pentru că le iubesc, pentru că le consider mai bune - și mai inteligente - decât restul oamneilor, dar le iubesc într-adevăr ca un sculptor daumierian, cum mi-am iubit mama, cum o iubesc pe Băltean Ana, muncitoare la Fabrica de Marmeladă până la moartea prematură de cancer la sân, mamă a doi copii, din care o cunoștea doar fata.
Așa că cred, traduc femei pentru că s u n t o femeie.
Oricum, ca să faci așa ceva, să o traduci pe Sylvia, ori pe Fata la seceriș a lui Wordsworth ori chiar pe nebunul bătrân care a împușcat allbatrosuyl e nevoie de pasiune. Ăsta e al doilea indiciu. Într-un fel tradusul poemelor seamănă cu actoria.
Un alt lucru, seamănă și cu munca de polițist, trebuie să fii năcut pentru așa ceva, ori să ai instinctul, știu eu, căutătorului de aur. Asta e. Cauți aur, pe tot Pământul, și uneori îl găsești dar poetul sau Dumnezeu îți interzice să-l traduci. De aceea poeții morți sunt mai buni.
În primul rând nu se prea știe ce e poezia - mai ales azi - și nu voi veni cu nici o definiție, ca poetul tipic anglo-saxon care vorbește la conferințe după ce citește două din poemele sale.
Sunt momente când vezi, într-o carte pentru care ai suferit să o ai, fie un drum, fie foame, fie o ceartă cu sponsorii tăi, fie online, dar vezi uneori vezi, o poezie și îți spui cum ar fi să fie această poezie și în idiomul meu la un popor care de obicei trăiște în întuneric?
Iar eu am început traducerile cu Anne Sexton, The Abortion - still have the book, n-am rupt-o - și cam pe acolo mă învârt:
Ce e în capul femeii?
Înțeleg că oamenii au tot felul de curiozități și fantezii chiar,
sunt destui bărbați și profesioniști care se dedică femeilor,
dar în arheologia asta psihică,
am descoperit că femeile departe de a fi handicapate, inferioare, sau nebune
sunt posesoarele înțelepciunii.
Adevărul,
spun
Adevărul
Bisericii și chiar al lui Dumnezeu,
ar muri fără jurnalele și rândurile scrise de femei în momente de plictiseală.
Reforma a început odată cu jurnalul privat și sobornicesc al Perpetuei,
Felix-Gelu cu o mie trei sute de ani înainte de Cetatea de Martin Luther;
Epoca contemporană a izvorât din Lacrimile Rahelei, cartea scrisă de părinții fetei moarte, din oameni ca Rachel, Cassie și Ishaiah Shoels we the now draw strength before our own deaths.
So you see a woman is crucial, and not at the cooking stove as I joked with my Gymnasium English teacher the One that gave me the Engsih, and not in the be of woe, and not at the fire missile and in the Israeli, Fascist and Communist Government, but at the greatest button, the Conscience of Children, and aren t all of us Children. Really?
Women didn t colonize English literature, they built it, and Jane Austen is the tip of the ice-berg.
Today in the age after Boy George and more than that of unisex chlotes, women own poetry, just as in the time of Horatius and William Shakespeare, those denialists.
Ceea ce vreau să spun e că sufletul femeii e o mare liniștită, and if we the Illuminists e d u c a t e Her to go beyond word-spelling, we may have and another Siglo de Oro, in which all men would be terrified by women and go to Jerusalem and make themselves women.
Amon! Yin...
But this endeavor must have as motto the words of Chris Stevens at the radio, Congratulations Shelly, you’re better woman, that’ll ever be...
Well this is the prologue.
F. R. Constantinescu ma cheama shi vanez poeme pe cat pot ca nu mai pot cumpara antologii englezesti ori hispanice. Nu am bani dar nu e o tragedie pentru ca intram din 2015 intr+o noua The New Poetry a lui A. Alvarez accesibila online. Am tradus astfel de poeti Big in Japan dar anonimi la noi. Avertismentul doamnei J. Joseph imi apartine # fie in romana..t. : | Dar tot ce conteaza e poezia cat mai feminina, cat mai confesiva, cat mai frumoasa, cat mai adevarata...t {Am sa folosesc aceasta la cartea mea postuma + nu prin decizie ci prin cariera : | }
FEisu
vineri, 11 ianuarie 2019
Distribuie: