Fiecare pas devine o alegere intre absurd și tăcere
Mințile iluminate înnebunesc în absurdurile negre.
Fiind strivite de picioarele mentalităților prefăcute,
adevărul ascuns adânc în tărâmul umbrelor tăcute.
Imaginația cade sub greutatea așteptărilor umane,
lumea devenind ușor un bloc gri cu forme plane.
Fiind distruse ușor de așteptările imposibile în van,
monotonul vieții devenind încet cel mai mare tiran.
Culoarea devenind regele minorităților societății,
înconjurat la fiecare pas de culori vaste anoste.
Gri devenind și visele noastre în cerul gri al nopții,
în mijlocul clădirilor gri pe trotuarurile lor înguste.
vezi mai multe poezii de: Achim Bogdan Alexandru
Detalii poezie:
Distribuie pe: