Brumar - Ion Pillat

Pe umeri iei sumanul şi fluieri după câni.
Poteca suie dealul prin via din bătrâni.

S-au înroşit cireşii, îngălbeniră nucii,
Ce strajuie cu bruma de pe Brumar butucii.

Acolo unde chiot şi cântec fură-n toi,
Răsună-n guri de pivniți ciocanul pe butoi.

Dar soarele şăgalnic acoperă cu-aramă
Şindrilă putrezită şi muşchiul de pe cramă

Şi raza lui de aur prin corzile de vii
La strugurii luminii te-ndeamnă să mai vii...

Poete, te îmbată de-acum doar cu soare.
Auzi? - scâncesc în ceruri, lung, şiruri de cucoare.

Dar câinii tăi zburdalnici alungă din tufiş
Tărcate coţofene zbucnind în zbor pierzis.

Zâmbeşti amar la pană de nea şi de cărbune -
Gândeşti la zile rele, gândeşti la zile bune.

La traiul vechi ce calcă cu pasul tău tăcut
Pe-acest pământ pe care de mic l-ai cunoscut.

Şi te întrebi: zăpada a început să cadă?
Sunt iarăşi coţofene ca pete de zăpadă.

Te-opreşti să-ţi razimi dorul de ulmii fără foi,
Te-opreşti să-ţi fluieri cânii şi toamna apoi -

Revin în goana câinii, dar toamna nu mai vine
Să-şi culce la picioare credinţa ca un câine.

Şi singur cu poteca şi câinii iar coborî
Sub ceru-n care-a iarnă scâncesc prelung cucori.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat