Blândețea florii de cireș

vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera

Detalii poezie:

• »» Tema poeziei: Dragoste
• »» Poezie de debut? nu
• »» A mai fost postată pe acest site? nu
• »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
• »» Vrei să fie analizată critic? da

Distribuie pe:

• Facebook
• Twitter

Nik - chiar contez pe asta!:))))

Maria - cred că știi deja că-mi place să fac dedicații, am mai făcut-o pe acest site, iar dialogurile metaforice sunt un câștig real pentru oricine!:)))
Cu drag.
Gerra Orivera (autor)
duminică, 06 martie 2016

Ce frumos cand poetii isi dedica versuri ...
Sa ma scuzati pentru interventia mea.
maria
duminică, 06 martie 2016

Mulțumesc , Gerra...și am sa revin cu haina de cavânt... într-un nou avânt...
RESPECT.
ROLEA NICOLAE
duminică, 06 martie 2016

Dragă Nik, întâmplător am dat peste volumul tău de versuri pe blog (nu mă întreba de ce nu am citit pe site poeziile tale – n-aș știi să răspund) și am făcut o citire în diagonală a poemelor tale, ușoară, abia atingându-l. Cred că am mai încercat odată într-un com să explic modul meu de scufundare în poezie. Îmi place să palpez spiritul poetului, să mă-mbrac cu visele lui, să mă-nbăt cu elixirurile pe care le prepară el din floarea vieții. Un poem al lui este doar fotografia unei anumite stări a lui, într-un timp și spațiu dat. Eu sunt mai lacomă, nu vreau doar atât, vreau întregul lui imperiu subacvatic. ”Citirea” la mine e ca o imersiune în oceanul beatific al eului liric al poetului, o fuzionare a două abisuri florale precum un act divin de acuplare din care iau naștere noi galaxii. Aș putea spune, fără să greșesc și fără să mint, că am făcut dragoste cu toți poeții pe care i-am absorbit în structura celulară a sufletului meu! Că am fost și sunt amanta pătimașă a tuturor celor în arterele cărora m-am scufundat pentru a înălța catedrale! Că unii ”detectivi” nu știu face deosebirea dintre ”propriu și figurat” e problema lor – pe mine nu mă atinge cu nimic interpretările care s-ar da unor manifestări ale mele! Sunt ceea ce sunt! Cu sau fără voia altora!
Și ție năzdrăvanule, ți-am furat un strop de polen din pleoapa înserărilor tale din demult, acum n-am făcut decât să te-nsoțesc în fugile tale ghidușe prin lucruri, ființe, în cavalcade tandre, înainte de ați adăpa roz Pegașii din izvoarele lunii. Eu care interacționez destul de exploziv cu materia – ador atingerile tale de viață ghiduș-duioase, cu un mare respect pentru sacralitatea vieții dar și cu o mare doză de rebeliune față de mumificările care ne pândesc din smârcuri! De aceea ți-am și sugerat să-i dai Tatălui încălțările efemerului să ți le curețe, ca pasul să-ți fie mai ușor.... și pelerinajele la izvoarele cunoașterii fructuoase... Și eu sunt la fel de NATURALĂ ca tine dar în alte game, ce pot părea sofisticate sau abstracte – dar au doar alte filtre de curgere....
În privința provocării, vai năzdrăvanule, uitași (ți-am trimis mesaj în astral pe aripa unei libelule) că mi-s un altoi de Artemis și Pallas-Athena cu armele pregătite și bufnița la locul ei, pe umărul vederii de dincolo de granițe???? Hihihihi......
Cu mare drag, Nik!
Gerra Orivera (autor)
duminică, 06 martie 2016

Da Roxana, îmi place să pun oglinzi atingerilor vieții, să înmulțesc reflexiile tuturor manifestărilor energetice ale lumii....... Pentru că sunt un Căutător! Și nu-mi plac cărările bătute!.... Cu drag
Gerra Orivera (autor)
duminică, 06 martie 2016

Mulţumesc, Gerra, și-mi cer scuze că răspuns aşa de târziu.
Eu sunt NATURAL, și ating versurile tale cu degetele privirii aşa de timid... și simt că mi se prind metaforele de raza ochiului ca și căpşunile pe firul verde al imaginației tale uimitor de analitică.
Sunt bucuros că cineva mă răscoleşte ȘI MĂ SIMT PROVOCAT ÎN FRUMOS.
Am câteva probleme de rezolvat și apoi o să răspund la această dedicație-provocare. Apreciez enorm cum scrii, îmi place să iau lumină de la tine, te găsesc între Cezarul din tine şi colibri-ul ce cară soarele în cioc... și-ți mulțumesc că permiți inimii mele să meargă cu telefericul între cele două aripi ale tale deschise în lumină.
În fața ta vin ca la împărtăşanie chiar dacă NU am comentat aproape deloc la poeziile tale până acum. Odată, demult, am furat cuvinte de la tine, te-am plagiat și tu cu inima plină de lumină ai zis: NIK, VINO ȘI IA LUMINĂ...
Atunci am îngenunchiat în fața unei flori ce poartă numele GERRA!
Am să revin, Gerra, și voi răspunde în versuri la provocarea ta. Îmi plac provocările și zborurile în lumină.
După ce te-am citit pe tine, aș fi vrut să mă transform într-un porumbel și să zbor cu cartea ta în cioc, până dincolo de potopul lui Noe, ca să dau lumii de veste că POEZIA TRĂIEŞTE prin tine la dimensiuni uimitor de frumoase, chiar cosmice aș zice. Un confrate ne-a îndemnat să citim, să citim, să citim... şi aşa am ajuns să te citesc... şi SUNT FERMECAT DE POEZIA TA. Ştiu ce vorbesc, și astăzi tu eşti DISTINSA DOAMNĂ A VERSULUI SUBLIM.
Reverență... şi sunt mândru că de ziua mea am primit această dedicaţie de la tine... o dovadă în plus că eşti atentă la cele mai mici detalii...
RESPECT !
ROLEA NICOLAE
duminică, 06 martie 2016

hipnotizator si incitant limbajul complex si actual al textelor tale. unele sunt, conform unei expresii din acest text, "broderii in acvamarin", dar de regula aduna elemente din macrocosmos, le vitrifica in oglinzile trairilor si, da, ce labirint de oglinzi!
roxana.c
sâmbătă, 05 martie 2016