Bivolul cu coarne de jar
Paște spini, pulbere și lut,
Și lasă scrum și pojar
Pe unde-a păscut și-a șezut.
Pe biserica mare
S-a ridicat ca o capră, în două picioare.
Noapte: năvală și pâclă de noroade.
Îi linge turla și-o roade.
A mușcat din aramă și-a supt.
Scrâșnit, clopotul a sunat și s-a rupt.
De-o sută de zile
îi pâlpâie ochii a fum de feștile
Și-mi dă, cu moartea călare pe bivol, târcoale.
Brațul e gângav și vlaga e moale.
Vai ! apa s-a fiert în urcioare.
Tânjesc să o sorb din izvoare.
Mi-aș vrea palmele, tălpile, reci.
Proaspătă iarbă, crăițe-n poteci.
Icoana singură surâde ca o păpușă.
A bătut cineva la ușă?
Distribuie: