Barca de dor

duminică, 28 iulie 2019

Eu voi tăcea, și, poate mă vei auzi
Plecând în lume să începi a-ți aminti
Cât de aproape-am fost, și ce ușor
Puteai întinde mâna să atingi un nor

Dar norul, de vânturi e împins
Spre nicăieri plutește în derivă
Când vorbele ți-au eșuat subit pe limba
Prin nepăsarea ta, tu ne-ai învins

Praful deziluziei mă zgârie în nări
Inspirând miasma dorului în mine
Întrebându-mă, ce-am fost eu pentru tine?
O barcă, abandonată-n agitate mari

În marea asta, și-n haos mă voi regăsi
Valuri tandre, cu degete de spumă
Ele sunt tot ce tu n-ai putut fi
O mângâiere și un zâmbet, nu minciună

Mă las purtat spre zări mai bune
Uitându-mă în urmă, nimeni nu-i pe țărm
Batista ta-i absentă, nu flutură nebună
Uscatul e pustiu, nici tu, nici dorul tău.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.