Balada limbilor răutăcioase ( zisa a blestemelor) - Francois Villon

În realgar, în șoricioaică pură,
În orpiment, în var și în sulfat,
În plumb fierbinte, să se facă zgură,
În smoală, în leșie de-nmuiat
Făcută din pișoarcă și rahat
În spălături de labe jupuite,
În cruste de pe tălpi îmbătrânite,
În sânge de reptile veninoase,
În fiere de bursuc, de vulpe, fripte
Fie aceste limbi răutăcioase!

În creieri de pisică prea sătulă,
De pești, căci n-are dinți de mestecat,
În cei de javră, biată creatură,
În balele-i bolnave și-n scuipat,
În zeamă de măgar extenuat,
Îmbucățit de foarfeci și cuțite,
În ape cu guzgani și năpădite
De broaște agresive și râioase,
De târâtoare și-alte specii, fripte
Fie aceste limbi răutăcioase!


În sublimat ce sigur dă arsură,
În fund de șarpe viu, nevătămat,
În sânge adunat din tăietură,
De la bărbieri, când luna s-a ‘nălțat,
Un sânge-i negru, cel’lalt verde mat
În șancre, în copăi de mult coclite
Unde se spală scutece-mpuțite,
În ape din bideuri păcătoase,
(Cine-a fost la bordel mai știe),fripte
Fie aceste limbi răutăcioase!

Strecoară, Prințe, cele amintite,
Și dacă n-ai unelte potrivite,
Poți să le treci prin cururi căcăcioase;
Dar, mai întâi, în scârnă bine fripte
Fie aceste limbi răutăcioase!


Traducere: Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: Francois Villon